La formación de Rumanía explicada para viajeros e historiadores curiosos. La caída de la URSS y el nacimiento de la Moldavia moderna

Como en muchos otros países europeos, en 1848 tuvo lugar en Moldavia, Valaquia y Transilvania un renacimiento cultural conocido como el «Renacimiento Nacional de Rumania». Los objetivos de los revolucionarios - la independencia total para los dos primeros principados y la emancipación nacional para el tercero - quedaron sin cumplirse, pero sentaron las bases para el desarrollo posterior. Asimismo, la labor educativa de los revolucionarios («despertadores de la nación», como se les llamaba entonces) ayudó a las poblaciones de los tres principados a reconocer su unidad lingüística y a defender sus intereses.

Organización de los territorios rumanos en 1711

Los delegados de las Asambleas ad hoc convocadas en octubre de 1857 solicitaron, entre otras cosas, la unificación de los principados en un solo estado, con el nombre de Rumania. En enero de 1859, aprovechando el apoyo de Napoleón III y la fragilidad del poder otomano, así como la ambigüedad del texto de la Convención de París de 1858, Alexandru Ioan Cuza fue elegido príncipe de Valaquia y Moldavia, unificando posteriormente políticamente ambos principados. El reinado de Cuza, según lo acordado en 1858, duró siete años, y en 1866 los políticos reunidos en la llamada «Coalición Monstruosa» le impidieron mantenerse en el poder. Ese mismo año, el príncipe alemán Carol de Hohenzollern-Sigmaringen fue proclamado príncipe para asegurar el apoyo alemán a la independencia rumana. En 1877, Carol lideró las fuerzas armadas rumanas en una exitosa guerra de independencia, siendo coronado rey de Rumania en 1881.

Principados rumanos en 1405

La participación de Rumania en la guerra de 1877-1878 y la conquista de la independencia estatal significaron la igualdad jurídica con todos los estados soberanos, con una profunda trascendencia moral, ya que elevaron la conciencia de la nación rumana libre y permitieron la realización, en el futuro, cuando la historia lo permitiera, de la Gran Unión de 1918. No menos importante fue la liberación de otras poblaciones balcánicas del dominio otomano, contribuyendo decisivamente a su evolución como estados modernos en una era de afirmación del espíritu nacional.

Economía y sociedad

En la década posterior a la Revolución de 1848, la población de los Principados aumentó, alcanzando más de 4 millones de habitantes en 1860. Al mismo tiempo, se incrementó el número de asentamientos rurales y urbanos. Varias localidades a orillas del Danubio y sus alrededores (Alejandría, Turnu Severin, Turnu Măgurele, etc.) se convirtieron en importantes centros urbanos. Durante este periodo, la agricultura siguió siendo el principal motor de la economía. Las áreas sembradas de trigo y centeno aumentaron considerablemente. Las familias terratenientes, propietarias de la mayor parte de las tierras agrícolas, eran las principales proveedoras de productos agrícolas, pero su productividad era baja: el rendimiento medio por hectárea era, por ejemplo, la mitad que en Francia. El aumento de la producción se explica por el incremento de las obligaciones laborales de los campesinos de Clăcași. El trabajo asalariado aún se practicaba en pequeña proporción.

El nuevo estado, situado en la confluencia de los imperios otomano, austrohúngaro y ruso, con vecinos eslavos por tres lados, aspiraba a Occidente, principalmente a Francia y Alemania, por sus modelos culturales, educativos y administrativos. En 1916, Rumania entró en la Primera Guerra Mundial, del lado de la Entente. A pesar de los rotundos fracasos de Rumania en 1916, que llevaron primero a la ocupación del sur del país por el ejército alemán y luego, en la primavera de 1918, a la firma de una paz por separado con las Potencias Centrales, al final de la guerra, los imperios austrohúngaro y ruso desaparecieron; los órganos representativos creados en Transilvania, Besarabia y Bucovina optaron por unirse a Rumania, dando lugar a la Gran Rumania.

La mayoría de los gobiernos rumanos anteriores a la Segunda Guerra Mundial conservaron la forma, pero no la esencia, de una monarquía constitucional liberal. Al mismo tiempo, la clase política, percibida como profundamente corrupta y (al menos en el Antiguo Reino) responsable del fiasco de la participación en la Primera Guerra Mundial, se enfrentó a una serie de movimientos antisistema de diversas orientaciones, que se oponían no solo a ella, sino también entre sí. Si bien los activistas de extrema izquierda vinculados a la Comintern solo podían operar clandestinamente, un grupo que se cristalizó en torno al rey Carol II, especialmente en la década de 1930, buscaba sanear la vida política con una participación más activa de la Casa Real. Por otro lado, el movimiento nacionalista casi místico Guardia de Hierro también se convirtió en un importante factor político al explotar el miedo al comunismo y el resentimiento por la supuesta dominación extranjera, y en particular judía, sobre la economía, manifestándose a través de actos de violencia y asesinatos políticos (como el asesinato del primer ministro Ion Gheorghe Duca en Sinaia en 1933). En el contexto de los problemas económicos causados ​​por la Gran Depresión, estos movimientos antisistema experimentaron un fuerte auge en Rumania, al igual que en otros países europeos.

Tras renunciar a la sucesión en 1925 y regresar al trono en 1930, Carol II colocó a su nueva esposa, Elena Lupescu, en el centro de la vida política, marginando a su primera esposa, la reina Elena, y a su hijo Miguel, el príncipe heredero. La influencia de Elena Lupescu creció enormemente a partir de entonces, convirtiéndose en el principal factor que influía en las decisiones del rey. Este influyente grupo, formado en torno a Elena Lupescu y Carol II y conocido peyorativamente como la camarilla real, también se vio desacreditado por escándalos de corrupción, a pesar de contar con personalidades respetadas como el historiador Nicolae Iorga y el general Alexandru Averescu. En 1938, para impedir la formación de un gobierno que hubiera incluido a miembros de la Guardia de Hierro, Carol II disolvió el gobierno e instauró una efímera dictadura real. Sin embargo, se vio obligado a abdicar el 6 de septiembre de 1940 como consecuencia de las pérdidas territoriales sufridas por Rumania ese mismo año. En su lugar, Carol dejó al mariscal Ion Antonescu como jefe de Estado y a su hijo, Mihai, en el trono, quien, apenas superado su minoría de edad, carecía de poder real.

Animación que muestra la evolución territorial de los países rumanos hasta 1859 y los cambios en las fronteras de Rumania (1859-2010): Azul claro: territorio comparativo de la Gran Rumania (1918-1940); Azul verdoso claro: formaciones políticas con población rumana certificada ("valaca"); Verde azulado oscuro: formaciones políticas con liderazgo rumano certificado.

Rumania en la Segunda Guerra Mundial

Finalmente, en 1940, Rumania perdió territorios tanto en el este como en el oeste: en junio de 1940, como resultado del tratado germano-soviético (Ribbentrop-Molotov), ​​tras presentar a Rumania un ultimátum, la Unión Soviética anexó Besarabia, el norte de Bucovina y la región de Herța. Dos tercios de Besarabia se unieron a Transnistria (una pequeña parte de la URSS) para formar la República Socialista Soviética de Moldavia. El norte de Bucovina, la región de Herța y el sur de Besarabia fueron ofrecidos a la República Socialista Soviética de Ucrania.

Entre 1941 y 1944, el mariscal Ion Antonescu gobernó el país como dictador militar (jefe de Estado).

Mediante el Dictado de Viena, Rumania se vio obligada en agosto de 1940 a ceder la parte norte de Transilvania a Hungría a cambio de garantías de seguridad germano-italianas. Asimismo, mediante el Tratado de Craiova, del 7 de septiembre de 1940, dos condados del sur de Dobrogea, Durostor y Caliacra (el Cuadrilátero), fueron cedidos a Bulgaria, por insistencia de Hitler, con el apoyo de la diplomacia búlgara. Rumania entró en la Segunda Guerra Mundial junto con el Pacto Tripartito en junio de 1941, con el objetivo de recuperar los territorios perdidos ante la URSS, lo cual inicialmente debía lograrse entre julio de 1941 y agosto de 1944.

Como consecuencia de la situación en el frente, en otoño de 1943 el mariscal Antonescu inició negociaciones secretas con representantes de los Aliados en Lisboa. Estos enfrentamientos se desarrollarían posteriormente en El Cairo y Estocolmo, hasta el 22 de agosto de 1944. Sin embargo, Antonescu no tenía intención de abandonar la guerra, actuando en base a la palabra dada por su oficial a Hitler, y se negó incluso en el último momento a renunciar a la lucha contra los Aliados.

Rumania de entreguerras o Gran Rumania (condados y regiones históricas)

El 23 de agosto de 1944, el rey Miguel, con el apoyo de los partidos de la oposición y algunos representantes del ejército, puso fin a la dictadura de Antonescu y transfirió al ejército rumano al bando aliado, sin firmar un acuerdo previo con ellos. Este hecho fue aprovechado por el ejército soviético, que inmediatamente comenzó a tomar represalias y a masacrar a los soldados rumanos que habían participado en las batallas del Frente Oriental.

Rumania combatió contra los alemanes en Transilvania, Hungría, Austria y Checoslovaquia, ocupando el cuarto lugar en cuanto al número de fuerzas armadas desplegadas, la contribución concreta a los Aliados y los resultados obtenidos para la victoria sobre los estados del Eje. Al finalizar la guerra, el rey Miguel I fue condecorado por el presidente estadounidense Harry S. Truman con la Legión del Mérito en el grado más alto (Comandante en Jefe) y por Iósif Stalin con la Orden Soviética de la Victoria con Diamantes, en reconocimiento a su especial contribución personal a la victoria aliada. Al término de la Segunda Guerra Mundial, el norte de Transilvania regresó a Rumania, pero el norte de Bucovina, Besarabia, la Tierra de Herța y el sur de Dobruja (el Cuadrilátero) permanecieron cedidos a la URSS y Bulgaria. Parte de estos territorios, junto con parte del territorio de la antigua URSS, conformaron la República Socialista Soviética de Moldavia, un estado que se independizó en 1991 con el nombre de República de Moldavia.

Rumania comunista

El 30 de diciembre de 1947 se proclamó la República Popular Rumana, después de que, en el contexto de la ocupación de Rumania por el ejército soviético, el rey Miguel I se viera obligado a abdicar y se estableciera en Versoix, Suiza.

El 23 de mayo de 1948 tuvo lugar la última cesión territorial a favor de la Unión Soviética: Ana Pauker firmó un protocolo secreto, según el cual la Isla de las Serpientes fue cedida al estado vecino del Este.

República de Moldavia

La independencia de la República de Moldavia fue proclamada el 27 de agosto de 1991, mediante el voto de 278 diputados en el Parlamento, lo que marcó la separación oficial de la Unión Soviética. Este acto histórico fue la base para la formación del nuevo estado soberano y democrático. Información clave: Fecha de adopción: 27 de agosto de 1991 (celebrado anualmente como Día Nacional). Primer estado en reconocer: Rumania fue el primer país en reconocer la independencia del nuevo estado, ese mismo día. Reconocimiento internacional: El 2 de marzo de 1992, la República de Moldavia se unió a las Naciones Unidas (ONU). 

Contexto histórico

La proclamación fue precedida por el movimiento de emancipación nacional y la adopción del idioma rumano y el alfabeto latino como idioma estatal (31 de agosto de 1989). Detalles sobre la Declaración de Independencia: El documento original fue firmado por 278 parlamentarios, pero fue quemado durante las violentas protestas de abril de 2009. Un acto idéntico fue restaurado posteriormente, en 2010. Puede consultar el texto completo de la Declaración de Independencia de la República de Moldavia, publicado en el sitio web oficial del Tribunal Constitucional, para explorar las premisas históricas y los principios que fundamentan políticamente el estado. En los Archivos Gubernamentales también se pueden consultar documentos de archivo y exposiciones temáticas.

Fuente de información y fotografías: wikipedia.org.

The Formation of Romania Explained for Curious Travelers and History Lovers. Moldova After the USSR: Independence, Challenges and Transformation

As in many other European countries, a cultural renaissance known as the "Romanian National Renaissance" took place in Moldavia, Wallachia, and Transylvania in 1848. The revolutionaries' goals - full independence for the first two principalities and national emancipation for the third -remained unfulfilled, but they laid the groundwork for subsequent development. Furthermore, the educational work of the revolutionaries ("awakeners of the nation," as they were then called) helped the populations of the three principalities recognize their linguistic unity and defend their interests. 

Organization of the Romanian lands in 1711

The delegates to the ad hoc assemblies convened in October 1857 requested, among other things, the unification of the principalities into a single state, to be called Romania. In January 1859, taking advantage of Napoleon III's support and the fragility of Ottoman power, as well as the ambiguity of the 1858 Paris Convention, Alexandru Ioan Cuza was elected Prince of Wallachia and Moldavia, subsequently unifying the two principalities politically. Cuza's reign, as agreed upon in 1858, lasted seven years, and in 1866, politicians gathered in the so-called "Monster Coalition" prevented him from remaining in power. That same year, the German Prince Carol of Hohenzollern-Sigmaringen was proclaimed prince to secure German support for Romanian independence. In 1877, Carol led the Romanian armed forces in a successful war of independence, and was crowned King of Romania in 1881.

Romanian principalities in 1405

Romania's participation in the 1877-1878 war and the achievement of state independence signified legal equality with all sovereign states, with profound moral significance, as it raised the consciousness of the free Romanian nation and paved the way for the future realization, when history allowed, of the Great Union of 1918. Equally important was the liberation of other Balkan populations from Ottoman rule, decisively contributing to their development as modern states in an era of affirming national spirit.

Economy and Society

In the decade following the 1848 Revolution, the population of the Principalities increased, reaching over 4 million inhabitants by 1860. At the same time, the number of rural and urban settlements grew. Several towns along the Danube and in the surrounding area (Alexandria, Turnu Severin, Turnu Măgurele, etc.) became important urban centers. During this period, agriculture remained the main driver of the economy. The areas sown with wheat and rye increased considerably. Landowning families, who owned most of the farmland, were the main suppliers of agricultural products, but their productivity was low: the average yield per hectare, for example, was half that of France. The increase in production can be explained by the increased labor obligations of the peasants in Clăcași. Wage labor was still practiced to a small extent.

The new state, situated at the confluence of the Ottoman, Austro-Hungarian, and Russian empires, with Slavic neighbors on three sides, aspired to the West, primarily France and Germany, for their cultural, educational, and administrative models. In 1916, Romania entered World War I on the side of the Entente. Despite Romania's resounding defeats in 1916, which led first to the occupation of the south of the country by the German army and then, in the spring of 1918, to the signing of a separate peace with the Central Powers, the Austro-Hungarian and Russian empires ceased to exist at the end of the war. The representative bodies established in Transylvania, Bessarabia, and Bukovina chose to unite with Romania, forming Greater Romania.

Most Romanian governments before World War II retained the form, but not the essence, of a liberal constitutional monarchy. At the same time, the political class, perceived as deeply corrupt and (at least in the Old Kingdom) responsible for the fiasco of participation in World War I, faced a series of anti-establishment movements of diverse orientations, which opposed not only the government but also each other. While far-left activists linked to the Comintern could only operate clandestinely, a group that crystallized around King Carol II, especially in the 1930s, sought to cleanse political life through more active participation from the Royal Family. Meanwhile, the almost mystical nationalist Iron Guard movement also became a significant political force by exploiting fears of communism and resentment of perceived foreign, and particularly Jewish, domination of the economy, manifesting itself through acts of violence and political assassinations (such as the murder of Prime Minister Ion Gheorghe Duca in Sinaia in 1933).

Returning to the throne in 1930 after renouncing the succession in 1925, Carol II brought his new wife Elena Lupescu to the forefront of political life, marginalizing his first wife, Queen Elena, and his son Michael, the crown prince. Elena Lupescu's influence grew greatly from then on, being the main factor influencing the king's decisions. This influential group formed around Elena Lupescu and Carol II and pejoratively called the royal camarilla, was also discredited by corruption scandals, despite the presence of respected personalities such as the historian Nicolae Iorga and General Alexandru Averescu. In 1938, in order to prevent the formation of a government that would have included members of the Iron Guard, Carol II dismissed the government and established a short-lived royal dictatorship. He was forced to abdicate on 6 September 1940, however, as a result of Romania's territorial losses that same year. In his place, Carol left Marshal Ion Antonescu as head of state, and his son, Mihai, on the throne, who, barely out of his minority, had no real power.

Animation with the territorial evolution of the Romanian countries until 1859 and the changes in Romania's borders (1859–2010): Light blue: comparative territory of Greater Romania (1918–1940); Light blue-green: political formations with a certified Romanian ("Vlach") population; Dark green-blue: Political formations with a certified Romanian leadership.

Romania in World War II

Finally, in 1940, Romania lost territories both in the east and in the west: in June 1940, as a result of the German–Soviet treaty (Ribbentrop–Molotov) after presenting Romania with an ultimatum, the Soviet Union annexed Bessarabia, northern Bukovina, and the Herța Land. Two-thirds of Bessarabia was combined with Transnistria (a small part of the USSR) to form the Moldavian SSR. Northern Bukovina, Herța Land, and southern Bessarabia were offered to the Ukrainian SSR.

Between 1941 and 1944, Marshal Ion Antonescu ruled the country as a military dictator (Head of State).

Through the Vienna Dictate, Romania was forced in August 1940 to cede the northern part of Transylvania to Hungary in exchange for German-Italian security guarantees. Also, through the Treaty of Craiova, of September 7, 1940, two counties in southern Dobrogea, Durostor and Caliacra (the Quadrilateral), were ceded to Bulgaria - at Hitler's insistence, fueled by Bulgarian diplomacy. Romania entered World War II alongside the Tripartite Pact[citation needed] in June 1941, with the aim of recovering the territories lost to the USSR, which was initially to be achieved between July 1941 and August 1944.

As a result of the situation on the front, in the autumn of 1943 Marshal Antonescu began secret negotiations with representatives of the Allies in Lisbon; these would later take place in Cairo and Stockholm, until 22 August 1944. Antonescu, however, had no intention of leaving the war, acting on the basis of his officer's word given to Hitler, and refused even at the last moment to give up the fight against the Allies.

On August 23, 1944, King Michael, with the support of opposition parties and some representatives of the army, put an end to Antonescu's dictatorship and transferred the Romanian army to the Allies' side, without signing a prior agreement with them. This aspect would be fully speculated by the Soviet army, which immediately began to take revenge and massacre Romanian soldiers who had previously participated in the battles on the Eastern Front.

Romania fought in battles with the Germans in Transylvania, Hungary, Austria and Czechoslovakia, ranking 4th in terms of the number of armed forces engaged in the battle, the concrete contribution made to the Allies and the results obtained for the victory over the Axis states. At the end of the war, King Michael I was decorated by US President Harry S. Truman with the "Legion of Merit in the highest degree" (Commander in Chief) and by Joseph V. Stalin with the Soviet Order of "Victory with Diamonds", thus recognizing the special merit of his personal contribution to the Allied victory. At the end of World War II, northern Transylvania returned to Romania, but Northern Bukovina, Bessarabia, the Herța Land and southern Dobruja (the Quadrilateral) remained ceded to the USSR and Bulgaria. Part of these territories, together with part of the territory of the former USSR, formed the Moldavian SSR, a state that became independent in 1991, under the name of the Republic of Moldova.

Interwar Romania or Greater Romania (historical counties and regions)

Communist Romania

On December 30, 1947, the Romanian People's Republic was proclaimed, after, in the context of the occupation of Romania by the Soviet army, King Michael I was forced to abdicate, settling in Switzerland, at Versoix.

On May 23, 1948, the last territorial cession in favor of the Soviet Union took place: Ana Pauker signed a secret protocol, according to which Snake Island was ceded to the neighboring state from the East.

Republic of Moldova

The independence of the Republic of Moldova was proclaimed on August 27, 1991, by the vote of 278 deputies in Parliament, marking the official separation from the Soviet Union. This historical act was the basis for the formation of the new sovereign and democratic state.Key informationDate of adoption: August 27, 1991 (celebrated annually as National Day).First recognizing state: Romania was the first country to recognize the independence of the new state, on the same day.International recognition: On March 2, 1992, the Republic of Moldova joined the United Nations (UN).Historical context: The proclamation was preceded by the national emancipation movement and the adoption of the Romanian language and the Latin alphabet as the state language (August 31, 1989).Details about the Declaration of IndependenceThe original document was signed by 278 parliamentarians, but burned during the violent protests of April 2009. An identical act was later restored, in 2010.You can consult the full text of the Declaration of Independence of the Republic of Moldova, published on the official website of the Constitutional Court, to explore the historical premises and principles political foundations of the state. Archival documents and thematic exhibitions are also available at the Government Archives.

Source of information and photos: wikipedia.org.

De ce e bine să spunem „prăjitură” în loc de „пирог”?

În Republica Moldova, multe cuvinte rusești au intrat în vorbirea de zi cu zi, iar unele dintre ele sunt folosite atât de des încât mulți nici nu mai realizează că nu aparțin limbii române. Un exemplu foarte răspândit este cuvântul „пирог”.

Da, „пирог” este un cuvânt rusesc. Dacă există dubii, orice dicționar rus-român confirmă acest lucru fără echivoc. În limba română avem deja un cuvânt firesc, corect și frumos: prăjitură.

„Dar toată lumea spune «пирог»…”

Poate acesta este cel mai des întâlnit argument. Mulți oameni reacționează surprinși când află originea rusească a termenului:

— „Nici nu am știut că «пирог» e cuvânt rusesc. Păi, toată lumea folosește cuvântul ăsta?”

Da, este foarte răspândit. Tocmai aici apare problema: folosirea frecventă a unui cuvânt nu îl transformă automat într-un cuvânt românesc. Multe regionalisme, rusisme sau calcuri lingvistice au devenit obișnuință din cauza contextului istoric și a influenței sovietice asupra Basarabiei.

Totuși, întrebarea rămâne: chiar nu ne zgârie urechea când spunem „пирог” într-o propoziție românească?

Limba română are deja propriul cuvânt

„Prăjitură” este termenul românesc autentic, clar și elegant. Este un cuvânt prezent în dicționarele limbii române și folosit în întreaga Românie.

Atunci când alegem să spunem „prăjitură”, nu facem doar o alegere de vocabular. Alegem:

• să folosim corect limba română;
• să păstrăm identitatea lingvistică;
• să evităm rusismele inutile;
• să transmitem generațiilor următoare un limbaj mai curat și mai coerent.

Problema devine și mai serioasă când…

Cea mai mare mirare apare atunci când chiar persoane cu studii superioare — inclusiv filologi, profesori sau oameni care lucrează în educație — folosesc constant asemenea cuvinte fără să le pună la îndoială.

Desigur, nu trebuie generalizat. Există foarte mulți profesori și specialiști care promovează un limbaj corect și îngrijit. Însă fenomenul rămâne vizibil și ridică o întrebare importantă despre cultura lingvistică din Republica Moldova.

Dacă oamenii care ar trebui să fie modele de exprimare confundă norma literară cu obișnuința de cartier, atunci nu e de mirare că elevii și tinerii preiau aceleași greșeli.

Nu e vorba de interdicții, ci de conștientizare

Nimeni nu spune că oamenii trebuie certați pentru fiecare rusism folosit. Limba evoluează natural, iar influențele istorice există peste tot în lume. Însă este important să știm diferența dintre un cuvânt românesc și unul împrumutat din rusă.

Conștientizarea este primul pas.

Când știm că „пирог” este un cuvânt rusesc, iar „prăjitură” este varianta românească, putem face o alegere informată. Iar alegerea aceasta contribuie, puțin câte puțin, la cultivarea unei exprimări mai curate și mai apropiate de limba română literară.

Spune românește: prăjitură

Poate pare un detaliu minor. Dar limba se construiește exact din asemenea detalii. Din cuvintele pe care alegem să le folosim zilnic, acasă, la școală, pe internet și în societate.

Așadar, data viitoare când aveți poftă de ceva dulce, poate merită să cereți o prăjitură, nu un „пирог”.

29 aprilie 1959: S-a născut compozitorul Victor Buruiană

Victor Buruiană (29 aprilie 1959, Chișinău, Republica Moldova) este un inginer-electronist, inventator, compozitor, textier, interpret vocal, bas-chitarist, chitarist, orchestrator, maestru de sunet, autor-prezentator de emisiuni radio și TV din Republica Moldova, membru al Ununii Muzicienilor din Republica Moldova.

Sursa imaginii și textului: aici.

Activează în domeniul muzicii folk, a muzicii ușoare și a muzicii de spectacol și film, în radio, dar și în domeniul proiectării de echipamente electronice, în special a celor de studio. A fost președintele Asociației Folkiștilor din Moldova, unul dintre organizatorii festivalului de muzică folk „Galbenă Gutuie", prezentator de emisiuni de radio și TV, inițiatorul creării posturilor „Euro TV", „Radio Antena C", „Radio 10". Deține brevete de invenții și inovații în domeniul electronicii.

DESCENDENȚA
Tata - Adrian Buruiană (n.1934, jud.Lăpușna - d.2002 Chișinău), a fost inginer de cinematografie (abs.Institutul Politehnic din Kiev), autorul concepției și pe parcursul a aproape întregii vieți directorul tehnic al studioului „Moldova-film", descendent al unei familii de mai multe generații de preoți ortodocși.

Mama - Elena Buruiană (n.1933 Elena Cheianu, jud. Lăpușna - d.2019 Chișinău), a fost profesoară de biologie (abs. Universitatea de Stat din Chișinău, biologie-ihtiologie), apoi inginer în secția prelucrare peliculă a companiei "Teleradio Moldova", descendentă a unei familii de mai multe generații de preoți ortodocși.

DATE BIOGRAFICE
Victor Buruiană s-a născut la Chișinău pe 29 aprilie 1959, și-a făcut studiile la Școala nr.1 din Chișinău (astăzi Liceul „Gheorghe Asachi") (1966...1976) și la Institutul Politehnic din Chișinău, facultatea semiconductoare (1977...1982). Și-a început activitatea în calitate de mecanic de cinema la cinematograful „40 лет ВЛКСМ" (40 de ani ai UTC) în 1975, fiind încă elev și a continuat-o fără întreruperi, inclusiv în ultimul an de școală și în anii de studenție. În 1976, 1977 a fost asistent de operator la studioul "Moldova Film". În 1990 - S-a căsătorit cu Inga Druță. În 1991 - S-a născut fiul său, Sabin Buruiană.

Între anii 1983-1992 a lucrat la Uzina Experimentală a Institutului de Fizică Aplicată a Academiei de Științe a RSSM, unde a proiectat utilaje de prelucrare electrofizică a metalelor, obținând brevete de invenții și inovații, Medalia de Bronz a Expoziției Realizărilor Naționale a URSS.

În anii 1992 -2004 este maestru de sunet și regizor la Direcția Culturii a Primăriei Chișinău, efectuând înregistrări audio și video, realizând emisiuni TV și sonorizând practic toate concertele oficiale din piețile centrale ale capitalei.

În 2004-2005 este conducător al secției de muzică a teatrului de păpuși „Licurici"

În anii 2005-2007 - maestru de sunet și orchestrator în studioul de înregistrări „Cantabile”.

În 2007 - a divorțat de Inga Druță

În anii 2007, 2008 este maestru de sunet și realizator de emisiuni la postul „Eu TV”

Este autor al concepției, realizator și director al postului „Radio 10" din 2008 și până în 2010.

Din 2011 este realizator de emisiuni muzicale („Fonograf" și „Ora de Muzică") și inginer-șef la "Radio România Chișinău" ( numit inițial „Radio Arena FM").

În 2016 - 2018, continuându-și activitatea la radio, revine la lucrul de inginer de sunet (mixajul de concert), colaborând cu compania „Sens Music".

Din 2018 în studioul său personal începe reînregistrarea muzicii sale acumulate pe parcursul vieții.

La finele anului 2022 se pensioneaza, activând în continuare la „Radio România Chișinău” în calitate de autor-prezentator de emisiuni de muzică. Tot în 2022 devine membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova.

ACTIVITATE ARTISTICĂ
În anii de școală frecventează mai multe cercuri artistice și tehnice - dansuri, teatru dramatic, teatru de păpuși, filme cu desene animate, pictură, iahting, radioamatori și altele. În1966 pentru prima dată prezentă la TV emisiunea "Semafor", fiind ales de echipa de creație dintre elevii scolii. În anii 1975,1976 - cântă în formația de muzică ușoară a școlii, apoi în 1977 organizează pe lângă școala NR.1 din Chișinău, împreună cu foștii colegi de clasă Victor Moraru, Oleg Pulbere, Emil Dușchin, formația de muzică ușoară "Furtuna" cu care activează pînă în 1983. Fiind angajat la Academia de Științe, în 1984-1988 activează în formația de muzică ușoară "Contact" de acolo. Rămas fără formație, în 1988 compune prima sa piesă folk ”Închinare” pe versuri de Vasile Romanciuc, și o înregistrează la radio, participând la concursul muzical - "Nume noi" În 1989 grație acestui cântec se lansează pe scena profesionistă, participă la primele concerte, primește primele invitații la radio și TV, câștigă primul concurs "Topul speranțelor" la Radio Moldova.

În 1989 este invitat de către Tatiana Petrache să participe la fondarea Asociației Folkiștilor din Moldova (AFM), iar în 1991 este ales președinte a AFM.

În 1991 este câștigător al Marelui Premiu al festivalului de muzică folk " Galbenă Gutuie ", prima ediție și devine în continuare directorul acestui festival.

În 1992 participă la numeroase concerte pe front în timpul Războiului de pe Nistru, la concerte și festivaluri de muzică folk în România

În 1992 și 1993, la invitația lui Victor Socaciu, prezintă recitaluri la festivalul de muzică folk "Om bun", București

Începând cu anul 1992 și până în 1997 este directorul și prezentatorul festivalului de muzică folk „Galbenă Gutuie ". La edițiile din 1996 și 1997 încearcă o prezentare mai neobișnuită a festivalului - după un cuvânt introductiv trece la pupitrul de mixare din sală și continuă prezentarea de acolo, realizând și sonorizarea spectacolelor.

În 1993 organizează formația de muzică folk "Noiembrie", în componenta căreia îi cooptează pe Ion Rață (voce, chitară), Mihai Budurin (Voce, chitară-bas) și Sergiu Musteață (clape). După o serie de participări de succes la spectacole și emisiuni TV formația își sistează activitatea din cauza problemelor de sănătate a unuia dintre membri. Doi ani mai târziu este propusă reluarea activității cu reorientarea spre muzica de dans, neacceptată de Victor Buruiană. Formația își schimbă denumirea în "Catharsis", înlocuindu-l pe Victor Buruiană cu Igor Cojocaru.

În 1993 și 1994 prezintă emisiunea „Telematinal" la Teleradio Moldova și realizează subiecte pentru această emisiune și pentru emisiunile de știri ca reprezentant al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. Tot în 1993, 1994 realizează și prezintă la „Teleradio Moldova" emisiunea sa de autor „La castelul cu menestreli" dedicată muzicii folk.

În 1997-1999 realizează o serie de spectacole muzicale din ciclul "Întâlniri cu laureații festivalului Galbenă Gutuie", în care exploatează din plin modul de îmbinare a sonorizării și a prezentării, fiind un fel de intermediar între spectatori și interpreți, citind la microfon și bilețelele cu întrebările trimise de către spectatori.

În 1999 organizează formația „Clepsidra" în care îi invită pe Gicu Cimbir (voce, chitară) și Viorel Țăranu (vioară). Formația activează până în 2002, înregistrând un album "Clepsidra" în anul 2000.

În 2001 și 2002 - organizează împreună cu Silvia Grigore o serie de spectacole folk-pop cu titlul generic "Primăvara care-a fost", în care interpreții Silvia Grigore (voce, chitară), Victor Buruiană (voce, chitară-bas, chitară), Gicu Cimbir (voce, percuție, chitară), Viorel Burlacu (voce, clape, chitară, chitară-bas), Valentin Boghean (voce, saxofon, chitară), Georgeta Voinovan (voce, clape), Licu Goncear, Igor Țurcanu (voce, chitară), Viorel Țăranu (vioară), Gary Tverdohleb (percuție) se așezau în scenă pe scaune și își interpretau piesele, jucând atât rolul de soliști vocali, cât și de membri ai orchestrei. În timpul spectacolelor interpreții își prezentau singuri piesele, intercomunicau cu spectatorii, răspundeau la întrebări venite din sală.

În 2002 participă la protestele din fața Prședinției, cântând în fiecare seară pe scena „Orășelului de corturi”, din care motiv este neoficial înterzis la concerte, radio și TV pe circa 17 ani, lucru care îi este mărturisit de către redactori și regizori și ca rezultat dispare pe o lunga perioadă de timp din spațiul public, cântând doar la spectacole la organizarea cărora participă personal.

În 2003-2005 Victor Buruiană participă la spectacolele folk-pop cu genericul „Anotimpul dragostei", inițiate de Silvia Grigore ca o o continuare a spectacolelor „Primăvara care-a fost", dar cu cooptarea de instrumentiști profesioniști, cum ar fi Rustam Agaev (baterie), Sergiu Testimițeanu (chitară-bas), Roman Demirov (chitară-bas), Valeriu Gonța (chitară), dar și cu invitați, printre care duetul "Catharsis", grupul "Ștefan-vodă", Vasile Șeicaru, Silvia Cărăuș, Ștefan Caranfil, Radu Dolgan, Cezara, Aura, etc.

În 2001 Victor Buruiană începe lucrul la poemul muzical „Întoarcerea din cruciadă" pe versurile marelui poet român Radu Gyr, pe care îl finisează în 2006. La această lucrare mai participă actorii Ion Popescu și Nicolae Jelescu și interpreții Viorel Burlacu și Anatol Rudei. Pe disc poemul apare în 2007. De asemenea în acești ani Victor Buruiană înregistrează cărți audio, compune muzica la circa 20 de spectacole pentru mai multe teatre, în special de păpuși, înregistrează și mixează muzică la filmele artistice „Lupii și zeii" și „Nuntă în Basarabia", compune și orchestrează muzică pentru diverși interpreți.

Din 2015, după o pauză de mai mulți ani, Victor Buruiană revine în scenă cu participări ocazionale la diverse spectacole, iar în 2018 începe să reînregistreze piesele sale compuse și cântate pe parcursul a peste 40 de ani.

Din anul 2022 începe din nou să fie chemat la spectacole, emisiuni radio și TV, dar cum între timp s-au schimbat majoritatea redactorilor și regizorilor, publicul tânăr nu-l cunoaște și invitațiile nu sunt prea frecvente.

DISCOGRAFIE
2000 „Clepsidra" - album folk-pop realizat împreună cu Gicu Cimbir si Viorel Tăranu, cuprinzând cântece compuse de Victor Buruiană și Gicu Cimbir

2007 „Întoarcerea din Cruciadă" - poem muzical pe versuri de Radu Gyr, realizat în colaborare cu actorii Nicolae Jelescu și Ion Popescu, interpreții vocali Viorel Burlacu și Anatol Rudei.

2008 „Povești de adormit copiii. Ion Creangă” Dramatizare, înregistrare și muzică Victor Buruiană.

2008 „Povești de adormit copiii. Frații Grimm” Dramatizare, înregistrare și muzică Victor Buruiană.

2008 „Povești de adormit copiii. Christian Andersen” Dramatizare, înregistrare și muzică Victor Buruiană

2018 „Timpul pierdut” - album de piese orchestrale

2018 „Cântece în aer liber” - album de piese folk compuse în perioada renașterii naționale.

2019 „Versuri de Daniel Corbu” - poezie recitată de Nicolae Jelescu pe muzică de Victor Buruiană

2019 „Colindul timpului" - album de poezie cântată.

2020 „Vals pentru mama” - album de piese orchestrale.

2021 „Versuri pe portativ” - album de poezie cântată, realizat în colaborare cu Nica Zaharia (România-Australia) pe versurile unor poeți români consacrați.

2023 „Loc de foc" - album de cântece de Victor Buruiană, interpretate de autor, de Nina Crulicovschi, Mariana Mihailă, Irina Păvălache și Sabin Buruiană.

2024 „Prieteni dragi” - album de cântece compuse de Victor Buruiană, interpretate de autor și de Mihaela Stoica din Giurgiu (România).

PREMII
1989 Medalia de bronz a Expoziției Realizărilor Economiei Naționale a URSS, Moscova.

1989 Premiul întâi, concursul „Topul Speranțelor", Chișinău

1991 Marele premiu al festivalului de muzică folk Galbenă Gutuie, Chișinău

1992 Premiul întâi al festivalului de muzică folk „Floare de colț", Galați

1992 Premiul pentru cel mai bun grup folk (împreună cu Inga Druță), festivalul de muzică folk „Întâmplare simplă", Baia-Mare

1993 Premiul onorific al combatanților conflictului de pe Nistru pentru activitate artistică pe front.

2005 Premiile speciale pentru cel mai bun text și cea mai bună orchestrație la cântecul „Clipa primului sărut” interpretat de Irina Păvălachi la festivalul „DOUĂ INIMI GEMENE “, Chișinău

2008 Premiul „Inimă de aur" al fundației Pentru Democrație Creștină din Republica Moldova

2022 Ordinul „Ștefan cel Mare” de gradul III al Mitropoliei Basarabiei, Patriarhia Română Sursa imaginii: România - țara mea de glorii, țara mea de dor

Sursa: pagina de facebook,

România - țara mea de glorii, țara mea de dor

Descubre Colinele Mircești 2026 en Moldavia: carrera entre viñedos, turismo, precios accesibles y dónde alojarte en Ungheni

 Colinele Mircești 2026 | Corre entre viñedos en Moldavia

Si buscas una carrera única en Europa, lejos de las rutas tradicionales, Colinele Mircești 2026 es para ti.

El 7 de junio de 2026, corredores de toda Europa llegarán a República de Moldavia, en la espectacular Crama Mircești.

Conocida como la „Pequeña Toscana de Moldavia”, esta región ofrece paisajes impresionantes y colinas cubiertas de viñedos.

Página del evento en Facebook: haz clic aquí.

Página de la bodega Mircești: haz clic aquí.

¿Por qué es especial?

• rutas entre viñedos
• colinas suaves
• vistas panorámicas únicas

No es solo una carrera – es una experiencia.

Distancias

• Fun Run – para disfrutar
• Cross – para desafiar tus límites

Al finalizar

• medalla
• copa personalizada
• botella de vino
• música y degustación

 Dónde alojarte

Consulta esta guía completa: Dónde alojarse en Ungheni: guía completa.

Ventajas

✔ destino económico
✔ turismo auténtico
✔ evento único en Europa

📍 7 de junio de 2026 – ¡no te lo pierdas!

Colinele Mircești 2026: Best Vineyard Running Event in Moldova | Race & Travel Guide

Colinele Mircești 2026 | Run Through Vineyards in Moldova

If you are searching for a unique running event in Europe, far from overcrowded races, then Colinele Mircești 2026 is exactly what you need.

On June 7, 2026, runners from across Europe are invited to one of the most scenic locations in the Republic of Moldova — the stunning Crama Mircești.

Often called the „Little Tuscany of Moldova,” this region is famous for its rolling hills, vineyards, and breathtaking landscapes.

Facebook event: click here. 

Facebook page on Mircești Winery: click here.

Why this race is different

Unlike traditional city marathons, this event offers a vineyard trail running experience through the highest hills in Moldova.

You will run:

• through endless vineyards
• across soft hills and natural trails
• with panoramic views that rival Italy’s wine regions

This is not just a race — it’s a travel + sport experience.

Race options

• Fun Run – ideal for beginners and casual runners
• Cross Race – for experienced runners looking for challenge

 What you get at the finish line

• Finisher medal
• Personalized wine glass
• A bottle of premium wine from Crama Mircești
• Live music, local food & wine tasting

Travel & Experience Moldova

Participating in Colinele Mircești is also your chance to explore an underrated European destination.

Moldova offers:

• affordable travel costs
• authentic culture and traditions
• world-class wine experiences

Where to stay in Ungheni

Planning your trip? Check this detailed guide:
👉 Where to stay in Ungheni – complete guide

It includes the best accommodation options for tourists and runners visiting western Moldova.

Why runners love this event

✔ Unique vineyard race in Europe
✔ Affordable destination
✔ Perfect mix of sport and travel
✔ A hidden gem for international runners

Save the date: June 7, 2026
Experience Moldova differently — run, discover, and come back.

Șantajul emoțional vs. bunul simț: de ce manipularea funcționează mai rapid și cum îți afectează relațiile

Nu funcționează „mai bine” pentru că ar fi mai corecte — ci pentru că apasă pe mecanisme psihologice mai rapide și mai puternice decât rațiunea și bunele maniere.

Câteva explicații clare:

1. Activează frica și vinovăția (reacții primare)
Șantajul emoțional declanșează frică („dacă nu faci asta, pierzi ceva”) sau vinovăție („ești o persoană rea dacă refuzi”). Aceste emoții sunt procesate rapid de sistemul limbic — reacționăm înainte să analizăm logic.

2. Profită de nevoia de aprobare
Majoritatea oamenilor vor să fie plăcuți și acceptați. Când cineva sugerează că vei dezamăgi sau răni pe cineva, apare presiunea de a „repara” situația, chiar dacă nu e responsabilitatea ta.

3. Creează urgență artificială
Șantajul vine adesea cu dramatism: „acum sau niciodată”, „dacă nu, totul se strică”. Asta scurtează timpul de gândire și împinge decizia impulsivă.

4. Este o formă de manipulare directă
Educația și bunul simț presupun reciprocitate și respect. Dar dacă cealaltă persoană nu joacă după aceleași reguli, abordarea calmă poate părea „slabă” în fața unei tactici agresive.

5. Oamenii confundă intensitatea cu importanța
Dacă cineva reacționează foarte emoțional, creierul tinde să interpreteze situația ca fiind „serioasă” sau „urgentă”, chiar dacă nu este.

Dar asta nu înseamnă că șantajul e mai eficient pe termen lung.
De fapt, efectele lui sunt toxice:

• erodează încrederea
• creează resentimente
• duce la relații dezechilibrate
• îi învață pe ceilalți că pot obține lucruri doar prin presiune

De ce bunul simț pare că „nu funcționează”?
Pentru că:

• cere timp
• presupune maturitate din partea ambelor persoane
• nu forțează un rezultat imediat

Dar pe termen lung, construiește relații stabile și respect real.

Concluzia realistă:
Șantajul emoțional câștigă pe termen scurt pentru că apasă pe butoane psihologice automate.
Educația și bunul simț câștigă pe termen lung — dar doar cu oameni care sunt dispuși să le respecte.