Într-o perioadă în care tot mai mulți moldoveni aleg să investească peste hotare, Dorina Possmayer și Andreas Possmayer au decis să facă drumul invers. După peste 20 de ani petrecuți în Germania, cei doi au ales să revină la rădăcini și să dezvolte un proiect turistic de suflet în Republica Moldova, chiar în satul natal al Dorinei – Vatici, raionul Orhei.
 |
| Dorina și Andreas Possmayer |
Așa a luat naștere „Căsuța Liniștii”, o pensiune cochetă amplasată într-un cadru natural deosebit, unde tradițiile moldovenești, ospitalitatea autentică și confortul modern se îmbină armonios. Proiectul reprezintă nu doar o investiție în turismul rural din Moldova, ci și o dovadă că dragostea pentru locurile natale poate deveni o afacere de succes.
În acest interviu, am discutat cu Dorina și Andreas Possmayer despre provocările și satisfacțiile dezvoltării unei pensiuni turistice în mediul rural, despre experiența acumulată în Germania și despre motivele care i-au determinat să transforme acest colț liniștit din Orhei într-o destinație apreciată de turiștii din țară și de peste hotare.
Daniela Gorincioi: Pentru început, cine sunt Dorina și Andreas Possmayer, care au construit „Căsuța Liniștii” într-un sat din raionul Orhei, deși locuiesc în prezent în Germania?
DP: Dorina
Possmayer și Andreas Possmayer sunt un cuplu care trăiesc de peste 20 de ani
în Germania. Ei au ales să dezvolte un proiect acasă, în Republica
Moldova, în raionul Orhei , în satul natal Vatici.
DG: Cum a
apărut ideea Căsuței Liniștii? A fost un moment concret în care ați spus:
„Gata, facem asta”?
DP: Ideea
Căsuței Liniștii a pornit, în primul rând, dintr-o nevoie personală. Fiind
stabiliți în Germania, ne doream un loc al nostru în Moldova, unde să putem sta
de fiecare dată când revenim acasă. Momentul decisiv a venit însă atunci când
am văzut cât de mult le-a plăcut copiilor noștri acest loc și cât de bine se
simțeau acolo.
DG: Cum
reușiți să gestionați viața între Germania și Moldova, având afacerea la
distanță?
DP: Nu este
întotdeauna ușor, dar reușim prin organizare și implicare constantă. Ținem
legătura zilnic cu tot ce ține de Căsuța Liniștii și ne ocupăm de coordonare de
la distanță, iar la fața locului ne bazăm pe oameni de încredere. De fiecare
dată când revenim în Moldova, ne implicăm direct și ne asigurăm că totul merge
așa cum ne dorim.
DG: Ce v-a
surprins cel mai mult în procesul de construire și dezvoltare a pensiunii în
Moldova?
DP: Cel mai mult ne-a surprins cât de multe
lucruri apar pe parcurs, pe care nu le poți anticipa de la început. De la
detalii tehnice până la organizare, fiecare etapă vine cu provocările ei.
DG: Denumirea
pensiunii are un cuvânt special – „liniște”. Ce înseamnă pentru voi „liniștea”
astăzi, în contextul vieții voastre dintre două țări?
DP: Denumirea
a venit chiar de la oaspeți — ei au fost cei care au remarcat și au apreciat
cel mai mult liniștea acestui loc. De aici a apărut și numele „Căsuța
Liniștii”. Pentru noi, liniștea înseamnă acea stare în care te poți opri din
ritmul zilnic și te poți bucura de lucrurile simple: natura, timpul petrecut cu
familia și momentele trăite fără grabă. În același timp, denumirea nu are o
legătură religioasă — spațiul este potrivit și pentru petreceri și evenimente,
unde buna dispoziție și relaxarea merg mână în mână cu atmosfera liniștită a
locului.
DG: Care au
fost cele mai mari provocări în construirea și organizarea Căsuței Liniștii,
mai ales fiind la distanță? V-ați gândit vreodată să renunțați?
DP: Cea mai
mare provocare a fost distanța, dar și problemele apărute pe parcurs — în
special birocrația complicată și colaborarea cu unii constructori neserioși,
care au dus inclusiv la pierderi materiale. În același timp, acest proiect are
o valoare personală aparte, deoarece terenul pe care a fost construită căsuța a
fost donat de mama.Au fost momente dificile, dar nu ne-am gândit să renunțăm.
Am mers mai departe, învățând din fiecare provocare .
DG: Ce v-a
motivat să mergeți mai departe, chiar și în momentele dificile?
DP: Sincer, dorința de a duce lucrurile până la capăt.
Odată ce am început, nu ne-am văzut renunțând, chiar dacă au fost momente în
care ne-a fost greu.Ne-a motivat și faptul că știam pentru ce facem asta –
pentru noi, pentru copii și pentru acel loc unde ne simțim bine de fiecare dată
când venim acasă. Și, cumva, fiecare pas înainte ne-a dat și mai multă
încredere că merită.
DG: Ce face
Căsuța Liniștii diferită față de alte pensiuni din Moldova?
DP: În primul rând, faptul că nu a fost gândită ca o
pensiune, ci ca o căsuță de vacanță pentru noi – de aici și atmosfera mai
personală și relaxată. Este un loc unde te simți liber, fie că vii pentru
liniște sau pentru o petrecere cu prietenii. În același timp, este foarte bine
dotată, cu toată tehnica necesară, astfel încât să nu-ți lipsească nimic.
DG: Cum arată
o zi perfectă pentru un oaspete la Căsuța Liniștii?
DP: Oaspeții ajung în jurul orei 14:00, se cazează în
liniște și încep să se bucure de spațiu. După-amiaza o petrec pe terasă, în
curte sau ies la o plimbare în împrejurimi. Spre seară, de obicei, pregătesc
ceva la grătar, stau la masă cu prietenii sau familia, iar dacă au chef de
distracție, pot asculta muzică, dansa și petrece timpul exact așa cum își
doresc, fără grabă. Iar a doua zi începe simplu, cu cafea și câteva momente de
respiro, înainte de plecare.
DG: Ce tip de
turiști vă vizitează cel mai des și ce caută ei atunci când vin la voi?
DP: Avem oaspeți foarte diferiți – de la familii și
cupluri, până la grupuri de prieteni.Ceea ce au în comun este dorința de a avea
un spațiu privat, unde să se relaxeze sau să petreacă în voie.
DG: Ce ați
învățat din acest proiect și din colaborarea cu oamenii din sat?
DP: Am învățat că nu totul iese cum îți imaginezi și că
trebuie să te adaptezi din mers.Cu oamenii din sat, lucrurile merg bine când
există respect și înțelegere. Dacă ești corect și direct, și ei sunt la fel.Și,
poate cel mai important, am învățat că fără oameni de încredere lângă tine, nu
poți face prea multe, mai ales când nu ești mereu acolo. Nu a fost mereu ușor,
mai ales fiind la distanță, dar fiecare provocare ne-a făcut mai puternici și
mai siguri pe ceea ce construim.
DG: Există un
moment sau o întâmplare din acest parcurs care v-a rămas în suflet?
DP: Un moment care ne-a rămas în suflet a fost sfințirea
casei. Atunci au venit primii oaspeți, au văzut locul și reacțiile lor au fost
foarte sincere. Când ne-au spus că e frumos și că se simte bine acolo, am
înțeles că tot efortul și toată munca au meritat. A fost momentul în care parcă
s-au legat toate.
DG: Ce le-ați
spune celor care visează să înceapă un proiect în Moldova, dar locuiesc peste
hotare?
DP: Să nu aștepte momentul perfect, pentru că nu vine
niciodată. Dacă ai o idee și simți că merită, începe – dar să fii pregătit
pentru provocări și lucruri care nu merg mereu cum vrei. Important e să ai
răbdare, să te implici și să nu renunți ușor. În final, satisfacția e mare când
vezi că lucrurile prind viață.
DG: În ce mod
v-a ajutat experiența din Germania în dezvoltarea Căsuței Liniștii?
DP: Experiența din Germania ne-a ajutat mult la
organizare și la modul în care privim lucrurile. Am învățat să fim mai atenți
la detalii, mai serioși în planificare și să punem accent pe confort și
calitate. Cumva, am încercat să aducem și aici standardele cu care ne-am
obișnuit acolo.
DG: Aveți în
plan să vă mutați definitiv în Moldova sau să continuați acest stil de viață
între două țări?
DP: Deocamdată, continuăm așa, între două țări. Ne place
să avem legătura cu Moldova, dar și viața din Germania ne oferă stabilitate. În
plus, avem copiii, care sunt născuți și deja obișnuiți cu viața de acolo. Încercăm
să le îmbinăm pe ambele și să ne bucurăm de ce oferă fiecare.
